Prostie pura

Daca va uitati la tag-urile posturilor mele, veti observa ca 90% contin cuvantul "prostie". Ei bine, in noaptea care tocmai s-a terminat, am fost martor la o chestie care, efectiv, nu poate fi descrisa fara folosirea in mod excesiv a acestui cuvant. Nu vad logica, nu vad nici macar cum s-a putut crea mediul propice pentru o astfel de intamplare.
Si ca sa nu o mai lungesc, va spun despre ce e vorba. Pe proTV, candva in decursul noptii precedente, era un film. Nu un film prost, dar nici din cale-afara de bun, asta fiind irelevant. Cert este ca era un film american vorbit, desigur, in engleza. Sau cel putin asa era in original, deoarece un idiot de la proTV a facut in asa fel incat cei care s-au uitat la proTV azi-noapte au vizionat un film american, subtitrat in romana si DUBLAT IN ITALIANA. Explicati-mi va rog, de ce exista la proTV varianta dublata in italiana a unui film, ca pe mine ma depaseste total treaba asta. Nu conteaza ca cineva a folosit-o, mai important e ca nu avea ce cauta acolo...
Si ca sa intelegeti de ce sunt asa pornit, pe mine ma enerveaza la culme orice este dublat, si ma enerveaza si mai tare chestiile dublate in limbi pe care nu le stiu, chiar daca am subtitrarile jos. Unde mai pui ca ma enerveaza limba italiana?


O SOOOOOOLEEEEEE MIIIIIIIIIOOOOOOOOOOOO!!!

SF

De foarte mult timp ma preocupa acest subiect: ipocritii si incuiatii care au ceva cu literatura Science-Fiction. Un loc aparte in inima mea il ocupa profesorii de literatura care, nu stiu de ce naiba, se comporta cu acest gen de literatura ca inchizitorii cu vrajitoarele. Probabil 75% din cei care citesc asta se incadreaza in categoria celor care nu considera SF-ul ca fiind literatura adevarata.
Dragii mei, va rog foarte mult, aratati-mi diplomele de doctori in litere si dati-mi definitia literaturii "adevarate" sau taceti din gura. Accept faptul ca nu va place SF-ul, dar nu accept faptul ca sunteti idioti si nu va dati seama ca e o chestie de gusturi. In mod automat cineva care citeste SF este un idiot deoarece aia nu e literatura adevarata si un om cult ar trebui sa citeasca Dostoievski, Marin Preda si mai-stiu-eu-ce-dracu.
Va multumesc foarte mult voua, oamenilor culti pentru ca ma ajutati sa revin pe calea cea buna si sa citesc romane adevarate, care nu imi stimuleaza in nici un fel imaginatia si care ar fi putut fi scrise de orice prost care a asistat la niste evenimente asemanatoare celor prezentate in roman. Aceasta este parerea mea despre literatura voastra "adevarata", dar spre deosebire de anumiti idioti eu nu incerc sa-mi impun parerea asupra nimanui.


Si ca sa lamuresc folosirea termenului de "ipocrit" la inceput, o sa pun o intrebare simpla: Cati dintre voi, cei care condamnati SF-ul, ati vazut filme de genul "Star Wars", "E.T." etc.? Si cati dintre voi au spus macar odata in viata ca filmele sunt pentru prosti si mai bine citesti o carte?

Iadul pe pamant.

Pentru cei care inca se intreaba daca am fost conceput in iad, ramanand surprinsi de faptul ca mie imi plac temperaturile de 30 de grade, am o explicatie. Nu am fost conceput in iad din cate stiu eu. Nici macar nu m-am nascut acolo... iarasi, din cate stiu eu. Dar ma pot mandri cu faptul ca locuiesc acolo. Si aici ma refer strict la acei 20 de metri patrati (sau cati dracu or fi) care reprezinta camera mea. Un singur pas facut in incinta camerei mele in momentul de fata v-ar face sa ma aprobati neconditionat, locul ala este iadul pe pamant. Si nu ma refer doar la eterna dezordine. Mai nou am descoperit inca o chestie foarte interesanta la camera mea.
Eram in sufragerie, unde e racoare spre frig. Afara ploua si este racoare spre frig. In camera mea, geamul este deschis 24 de ore din 24, ar trebui sa fie racoare spre frig. Dar, SURPRIZA! In camera mea este al dracului de cald, si nu imi explic de ce. Nu ma plang, am o scuza pentru a dormi in sufragerie. Si cand scriu "dormi" va rog sa intelegeti "a petrece noaptea calare pe calculator".


Abandon all hope yee who enter here!

KYPBA!!!

Am vazut cu totii filme in care, intr-un viitor distopic, orasele sunt conduse de lumea interlopa. Mi-e sila sa enumar titluri de filme acum, pentru ca nu la asta vreau sa ajung. Ideea este, dragi confrati bucuresteni, ca traim intr-un astfel de oras, si explicatia reiese din povestea de mai jos. Pentru cei mai handicapati, o sa trag si o concluzie la sfarsit.
Mergeam acum vreo 2 ore si ceva spre casa. Un drum pe care l-am mai facut, la diverse ore, fara a fi deranjat de nimeni. Acesta fiind si motivul pentru care am preferat sa merg pe jos pana la unirea, de unde urma sa iau autobuzul, care ar fi inceput sa circule pana ajungeam eu la unirea. Avusesem de ales intre asta si a merge cu taxiul pana la unirea si a astepta ca idiotu sa circule autobuzul sau sa merg de la unirea pe jos pana acasa. Rationamentul meu a fost simplu si gresit: piata muncii-unirii = zona mai periculoasa decat unirii-rahova. Revenind la ideea initiala, mergeam dinspre piata muncii si mai aveam o statie si un pic pana la unirii. Acolo vad un dubios, si pun mana pe briceag pentru orice eventualitate. In mijlocul strazii, 4 fete incercau sa caute un taxi (credeam eu in naivitatea mea de om abia trezit din semi-betie). Aceasta iluzie a disparut in vreo 2 secunde, si a fost de-a dreptul spulberata cand una din cele 4 fete ma intreaba fara nici un fel de jena: "vrei o fata?". Baiat politicos cum am fost crescut de mama, am raspuns instinctiv: "nu, imi pare rau." Daca apucam sa gandesc raspunsul, ar fi fost cu totul altul... ar fi fost NU, fara "imi pare rau".
Aceasta intamplare nu m-ar fi surprins in niciun fel daca s-ar fi intamplat intr-un cartier mai marginas (eram in centru, ce naiba?), si la o ora mai..."dubioasa". Culmea e ca am circulat la ore mult mai "dubioase" prin cartiere marginase... si dubioase, si n-am vazut picior de curva. As putea desigur sa am o vaga speranta ca si-au mutat domiciliul in centru din lipsa de clienti, dar adevarul e mult mai dureros... au capatat tupeu, pentru ca politia romana e o institutie de toata jena, si atat.


Mi-as poza curul, cu dedicatie pentru politia romana, dar ii rog pe aceasta cale sa-si puna creierasul la contributie si sa si-l imagineze... e osos si un pic mai alb ca restul corpului (si are urme de ruj de la mame de politisti pe el).

Din ciclul: prostii in filme americane

Trecand peste deja obisnuitele masini care explodeaza orice le-ai face si indivizi care se bat cu 50 de ninja odata, pentru ca au bunul simt sa ii atace pe rand, stau si ma intreb... o sa vad vreodata un psihiatru intr-un film american care sa nu spuna "E normal ca un copil sa aiba un prieten imaginar".
Considerati-ma de moda veche, dar eu consider ca un copil cu un prieten imaginar este un viitor sociopat. Eu n-am avut prieteni imaginari(poate pentru ca eram prea ocupat cu plonjoanele in cap de pe biblioteca), desi aveam o imaginatie bogata, copil fiind. De altfel nu cunosc pe nimeni care sa fi avut prieteni imaginari, sau cel putin nimeni care sa recunoasca asta. Chiar cred ca daca as fi avut un prieten imaginar si as fi fost destul de prost sa recunosc asta, as fi fost de rasul gradinitei/scolii, si probabil mi-as fi luat si bataie.
Ei bine, ce inseamna asta? Sunt americanii retardati sau romanii inapoiati? Pe scurt... da!


Nu sunt nebun, sau cel putin asa imi spun vocile(c)

Prostie, trademark Romania

Cu totii stim ce inseamna trenul personal. Este acel simulacru de tren, sub forma unui focar de infectii care provoaca dorinta subita a unui vaccin antitetanos. Unde mai pui ca e aglomerat si se misca incet?
Ei bine, in privinta aglomerarii... am dubii. Voi inceta sa critic "trenul" si voi incepe sa critic romanii prosti, multumindu-le in acelasi timp pentru calatoriile mele placute cu trenul personal. Ce-mi veni? Imi veni ca azi (tehnic vorbind, ieri), la ora 13:11, ma chinuiam sa ma urc in trenul personal spre Ploiesti, pentru ca intrarea era blocata de o baba cretina care isi lua ramas-bun de la dracu-stie-cine.... in mijlocul usii (usa dubla, nu imi dau seama cum reusea baba sa o blocheze pe toata). Eu deja ma impacasem cu gandul ca nu mai gasesc niciun loc liber, si va trebui sa calatoresc in picioare. Asta deoarece vazusem ce puhoi de lume se urcase in ultimele vagoane. EXACT!!! In ultimele vagoane, pentru ca idiotii nu s-au obosit sa se duca si in primele, unde aveam loc sa joc si fotbal daca as fi avut cu cine. Astfel ca am avut pentru prima data o calatorie relaxanta, care a parut si mai scurta, cu acest "tren".

As vrea sa multumesc inventatorului spiritului de turma, care se gaseste in ADN-ul romanesc de calitate proasta...

Click - la la la - WHAT THE FUCK?!

Brichete care canta... si pepsi cu gust de mere, 2 idiotenii pe care le-am descoperit azi (de pepsi doar am auzit, nu ma pasioneaza oricum). Cred ca e naspa pentru un pusti care fumeaza pe ascuns in balcon sa isi aprinda tigara si sa inceapa bricheta sa-i cante. Daca brichetele cu luminita au o oarecare logica sau cel putin nu sunt lipsite de logica, despre brichetele melomane nu pot spune acelasi lucru. Sunt chiar curios cine naiba ar vrea o astfel de bricheta, si i-am si spus vanzatoarei ca n-o sa aiba vanzare cu ele. Parca imi vine sa imi aprind tigarile cu cremene in lipsa de alt mijloc mai primitiv. Ceva care sa ma faca sa ma simt mai putin dependent de tehnologie.

Don't fuck with me

Nu-mi sta in fire sa pun poze si atat, dar lipsa unui subiect bun si faptul ca ma cac pe mine de ras cand vad poza asta sunt suficiente ca sa fac o exceptie de la regula.

cacat am uitat sa pun titlu

...revenind! 2 saptamani la... ahem... "manastire". Ce intelegeti prin asta? Nu, nu mi-am petrecut timpul fabricand bere sau orice alta bautura care sa contina macar un pic de alcool si nu, nu am muncit de mi-am rupt oasele intre rugaciunea de dimineata si cea de seara. In schimb, am fost martor la incalcarea majoritatii poruncilor. Am vazut preacurvie (la preoti), furt (la mine, furt de mancare de la bucatarie), luatul numelui Domnului in desert (din nou la mine, injuraturile romanesti sunt cu Dumnezei si biserici), mai multi Dumnezei (...ahem... " 'tu-tzi Dumnezeii ma-tii", a se observa folosirea pluralului), chipuri cioplite etc. (icoanele nu-s tot chipuri cioplite?) si... aici se termina poruncile pe care le stiu (crime n-au fost, desi daca mai stateam 2 saptamani nu garantez ca n-ar fi fost). Sunt convins ca oricare ar fi celelalte 4 porunci (am numarat bine?), au fost incalcate.
Si astfel am pierdut un paragraf intreg punandu-mi la indoiala cunostintele despre Biblie (mi se rupe sincer), ca sa ajung la subiectul care ma preocupa de fapt: indivizii care ma streseaza ca m-am intors. Oameni buni, daca ma cunoasteti vreun pic stiti foarte bine ca sunt o fiinta vegetativa care uita in mod frecvent ca dispune de telefon. Traducere: nu ma intrebati ce am facut, ca voi raspunde intotdeauna "am ars-o dubios", "am frecat-o", "m-am plictisit" sau ceva de genu, oricat ar fi de neadevarat; si mai presus de toate, nu este mare lucru ca 2 saptamani nu am fost in tara pentru ca, repet, mi se intampla frecvent sa nu dau niciun semn de viata pentru mai mult de 2 saptamani, si nu-i nicio diferenta daca nu dau semne de viata pentru ca mi-e lene sau pentru ca ma costa roamingu de ma capiaza.
Acestea fiind spuse, ma voi abtine de la a-mi povesti cele 2 saptamani in Serbia din principiu, nu pentru ca n-as avea ce povesti. Stiu ca nu va intereseaza, si mai stiu si ca mi-e lene sa ma abat de la clasicele raspunsuri enumerate mai sus. Cei care trebuie musai sa afle vor afla incetul cu incetul, informatiile fiind dozate in apropouri(daca nu intelegi ce inseamna asta, nu te obosi sa ma intrebi).


Cand am plecat am lasat soarele pe undeva prin Bucuresti, unde dracu a disparut?