Romanul s-a nascut antrenor de fotbal

Tin minte ca, nu demult, toti romanii erau maniaci cu jucatul la loto. Desigur ca niciunul nu castiga, dar ei erau insistenti. Acum, chipurile, s-au desteptat si si-au luat destinul in maini. Cu alte cuvinte s-au hotarat ca, in loc sa parieze pe niste numere, sa parieze pe cunostintele lor in materie de fotbal. Astfel a aparut mania pariurilor sportive.
Nu stiu de ce toti romanii se cred experti in fotbal, ca eu n-am auzit de nimeni care sa castige bani din asta. Desigur ca, romanii nici de data asta nu se lasa mai prejos si sunt insistenti. Atat de insistenti incat sa justifice povestioara de mai jos.
Alaltaieri(sau ceva de genul, cred ca joi), eram in troleibuz si soferul opreste in statie. Pana aici nimic neobisnuit dar, in clipa in care opreste troleibuzul, soferul fuge din el. Acum sa ne punem in pielea unui calator care statea mai in spate decat mine, care stateam chiar langa cabina. Omul vede ca se face verde si nu ne miscam, ne depaseste un alt troleibuz (nu inteleg cum) si se face rosu din nou. Omul, vine in fata sa verifice ce face soferul, iar eu cand il vad imi scot casca de pe ureche si ii zic:
-Soferul a fugit.
-La buda? Intreaba respectivul calator.
-Nu...
Calatorul se uita ciudat la mine.
-La pariuri, continui eu.
Calatorul se uita in cabina, necrezandu-ma. Tipa cu care era exclama: "Foarte tare". Mai trece putin timp si soferul iese, inevitabil, din casa de pariuri, sub privirile uimite ale pasagerilor. Se urca la volan si porneste. In acest moment, in mod straniu, nu se rascoala tot troleibuzul. Oare erau prea uimiti sau pariatul este un lucru pe care il accepta? Presupun ca nu vom stii niciodata.


Deoarece mie momentan nu-mi merge netul acasa, pentru acest articol le multumiti lor: The moood

Din ciclul "seri dubioase"

De fapt nu exista seri dubioase, doar dimineti dubioase. Sunt diminetile cu discutii tembele si situatii cretine.

CUM sa pleci direct la munca pentru a-ti recupera mp3 player-ul ca sa nu te plictisesti in drum spre serviciul maica-tii unde te duci pentru a lua niste chei care iti sunt necesare pentru a intra in casa, unde te duci ca sa faci dus pentru a putea ulterior sa te duci la munca?!?!??!?!

(In caz ca nu v-ati prins asta a fost o situatie cretina. Nu e a mea, eu nu-mi uit cheile si nu muncesc)

Trecem la discutii cretine (no comment :|):

Matei: bai
Matei: tu mai tii cumva minte de ce am ras aseara?
Matei: ca nici eu nici bogdan nu mai stiam de ce
Matei: doar ca am avut o repriza de ras isteric
Liviu: daaaa
Liviu: cand am cazut eu in genunchi ?
Matei: ha?
Liviu: de ras
Matei: nu
Matei: sau nu mai stiu
Liviu: nici eu nu mai stiu
Matei: cacat
Matei: bah dar era amuzant
Liviu: era

Adevarul e ca puteam sa gasesc un subiect mai interesant (cum ar fi controlorii care sunt pretutindeni in statie dar dispar in momentul in care iti cumperi bilet... controlori ninja) dar de ce sa stric o dimineata dubioasa cu chestii serioase?

Vise taica, vise...

Am fost si eu copil candva. Imi placeau masinile de jucarie la fel de mult ca oricarui alt copil. Pe atunci erau la mare moda Ferrari, Lamborghini, Corvette, Porsche si alte supermasini. Un copil care avea o macheta de Ferrari F50 era privit de ceilalti copii ca si cum ar fi avut adevarata masina. Nimic ciudat pana acum, nu? E normal ca un copil sa viseze ca intr-o buna zi sa posede si el o supermasina.
Si iata problema, mai nou copiii se pare ca nici macar sa viseze nu au voie. Modelele de Ferrari si Lamborghini, desi exista in continuare, impart rafturile magazinelor cu machete de Peugeot 206, Opel Astra si in curand probabil si Dacia Logan sau Daewoo Matiz. Ce fel de copil vrea sa primeasca de craciun o macheta de Opel Astra? Ce fel de parinte ii daruieste copilului sau asa ceva? Refuz sa cred ca sunt strict pentru oamenii mari care chiar poseda respectiva masina. Imaginati-va un copil care ii spune tatalui ca atunci cand va fi mare o sa-si ia un Ferrari si primeste urmatorul raspuns:

"Cand o sa fii mare o sa muncesti in fabrica, la fel ca tac-tu, si daca esti norocos o sa-ti cumperi un Opel Astra in leasing, pe care o sa-l platesti in fiecare luna timp de 10 ani! Sa nu te mai aud cu Ferrari si alte prostii!"

Nasol moment, nu? Chiar de cacat as putea spune, daca nici macar sa visam nu mai avem voie.

Oameni fara suflet

M-am uitat la filme horror, am citit carti de Clive Barker si John Saul (Stephen King e prea bland pentru gusturile mele) si m-am uitat la infamele stiri de la ora 5. Cu toate astea, in viata mea n-am vazut nimic mai sinistru decat angajatii de la McDonalds. Nu cred ca am vazut vreodata pe cineva care sa lucreze la McDonalds si sa arate de parca ar mai avea inca suflet.
V-ati uitat vreodata atent la ei? Ati vazut vreo urma de speranta in ochii lor? Ma indoiesc, oamenii astia si-au vandut sufletul respectivei corporatii. Sunt niste zombi, numai ca in loc de "braaaaaaaaains!!", ei exclama "cola, fanta, sprite?". Eu unul nu mai pot pune piciorul intr-un McDonalds fara sa imi imaginez lucratorii de acolo, in uniformele lor macabre, spunandu-mi pe un ton plangaret sa ii ucid, curmandu-le astfel suferinta.
Problema e ca nu ma deranjeaza chestia asta... voi continua sa sprijin acest simbol al globalizarii si al decadentei, mancand simulacre de carne si alte chestii care ma aproprie de groapa cu fiecare imbucatura. De ce? Pentru ca sunt la indemana fir-ar ele ale naibii!!!

Din bucuriile messengerului

Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa vorbiti cu cineva pe messenger dar sa nu stiti cum sa initiati o conversatie? Eventual v-ati plictisit de eternele "Salut", "Buna", "Ce faci bah?" samd. Ei bine, astazi am descoperit solutia perfecta: nonsensul vulgar. Nu cred ca exista o metoda mai buna de a incepe o conversatie pe messenger decat sa deschizi fereastra de conversatie, sa scrii un nonsens de genul "Zeama de cacat verde" si sa dai un buzz. Vei avea atatea de explicat incat conversatia va porni de la sine si eventual vei starni si niste rasete. Desigur, nu incurajez folosirea exemplului de mai sus in orice conversatie, mai ales cu prietenul/prietena. Orice nonsens e bun, nu trebuie neaparat sa fie o porcarie.


Bucatile de porumb conspira impotriva noastra, gaseste borcanul de pinguini si vei atinge iluminarea!!!

Halloween

"Trick or treat?" - asta intreaba de halloween copii tembeli americani cand se plimba costumati prin cartier deranjand oameni nevinovati pentru a primi bomboane (treat). Daca nu primesc respectivele bomboane, au dreptul sa ii faca o farsa(trick) acelui ursuz care a refuzat sa contribuie la obezitatea copiilor americani. Cum americanii nu sunt cunoscuti pentru creativitate, respectiva farsa inseamna sau sa ii arunce cu oua in casa, sau sa ii decoreze curtea cu hartie igienica.
Dar ce legatura are asta cu noi, romanii? Pai avem si noi o traditie similara, si nu ma refer la colindat. Diferentele intre trickortreating si colindat sunt majore. La colindat nu trebuie sa te costumezi (nu e obligatoriu cel putin) si trebuie sa muncesti (si cantatul e o munca) pentru dulciurile cerute (sau bani, ma rog). Asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca trickortreating-ul nu are o semnificatie crestina (halloween-ul este de fapt o sarbatoare pagana blah blah blah, nu va plictisesc cu detalii acum). Deci, daca nu e vorba de colindat, atunci care este traditia romaneasca echivalenta cu trickortreating-ul?
Pai, ocazional, tinerii romani ies pe strada, costumatia fiind optionala dar recomandata, pentru a le cere trecatorilor tigari sau bani. De asemenea, trecatorii au de ales intre a le da tinerilor ce isi doresc sau a fi victima unei... "farse". Aceasta traditie se numeste "Scoatebanusautesparg!" si este mandria societatii in care traim...

Ce occidentali suntem...