42

Cei care au citit cartea sau macar au vazut filmul Ghidul Autostopistului Galactic probabil au tresarit vazand acest titlu. Ceilalti sa faca bine sa se documenteze inainte sa citeasca mai departe.

Ideea e ca m-am prins si eu care ar fi una din cele mai potrivite intrebari pentru acest raspuns, si anume: La ce varsta nu mai trebuie sa-ti justifici intarzierile?
Am ajuns la concluzia asta vazand cat efort depunem pentru a gasi o scuza buna ca sa mai ciupim 10 minute de somn, sau pur si simplu sa mai stam cu ochii beliti in monitor un pic (ceea ce fac eu acum de exemplu). De cand ma stiu asta a fost una din marile mele dileme. Fie ca era vorba de scoala, liceu, facultate, munca sau mai stiu eu ce, tot timpul trebuia sa am o scuza buna ca sa intarzii, sau mai degraba sa nu ma prezint deloc.
De ce 42? Pai pentru ca la 42 de ani sau ai invatat sa nu mai intarzii (Bogdan, sper ca n-o sa astepti pana la 42 de ani ca sa te dezveti de acest prost obicei), sau ai ajuns intr-un punct in care altii trebuie sa isi justifice intarzierile in fata ta. Ar fi putut fi si alt numar, dar Ghidul Autostopistului Galactic m-a marcat si mi s-a parut mie foarte potrivit numarul 42.
Sincer nu vad ce as mai putea sa scriu in continuare, ma indoiesc ca exista macar o persoana care citeste asta si nu a avut niciodata probleme in a gasi o scuza buna pentru o intarziere. Decat sa mai scriu ceva doar ca sa mai umplu spatiu (ceea ce fac deja) mai bine va las sa va ganditi la scuze bune sau la metode de a evita intarzierile.

Labirintul

Inapoi la subiectul meu preferat: Bucurestiul. Acest oras de-a dreptul pulic* in care ne traim vietile lipsite de scop si ne bem berile lipsite de gust. Acest oras in care trebuie sa traiesti o viata ca sa nu te ratacesti ca boul. Acest oras... de-a dreptul pulic si atat.
Pana acum nu intelegeam exact ce este atat de rau la Bucuresti. Sa fie rata crescuta a criminalitatii? Sau poate e de vina traficul infernal, sau preturile absurde la locuinte. Aerul irespirabil (mai ales vara) contribuie fara indoiala la reputatia rea a orasului. Lista poate continua, dar toate chestiile astea nu inseamna decat ca Bucurestiul e o capitala aglomerata (ceea ce ar trebui sa fie o chestie buna). Motivul adevarat pentru care Bucurestiul este un oras de-a dreptul pulic este unul mult mai subtil, chiar subliminal as putea spune.
Faza e ca strazile din Bucuresti duc o groaznica lipsa de indicatoare. Trebuie sa mergi jumatate de bulevard ca sa afli pe ce bulevard te afli de fapt(asta daca nu stii zona). Astfel ajungem la concluzia initiala: daca nu te-ai nascut in Bucuresti ai face bine sa iti cumperi gps. Daca in schimb te-ai nascut in Bucuresti, tot ar fi indicat sa eviti stradutele mici si intortocheate dintre blocuri, pentru ca nici acolo nu vei gasi indicatoare care sa-ti spuna unde naiba te afli.
Hai sa zicem ca daca am fi in SUA asta n-ar fi o problema. Nu pentru ca ei au indicatoare, ci pentru ca orasele lor sunt relativ noi si toate strazile sunt perpendiculare sau paralele. E cam greu sa te ratacesti intr-un oras care arata ca o tabla de monopoly. In schimb hai sa ne gandim la orasul nostru, pentru ca mi se rupe de americani. Avem intersectii cu 5 sau mai multe strazi, sensuri giratorii peste tot, strazi in forma de P (de la pulic probabil) si strazi in forma de S (de la sictir).
Acum ca am deslusit misterul din spatele reputatiei rele a orasului, nu ne mai ramane decat sa ne intrebam: Dupa 22 de ani (sau chiar mai mult) de trait in haos, poti sa te adaptezi la altceva?

*pulic = de-ampulea, ca pula, de cacat, naspa, nasol, aiurea, anapoda, care seamana cu o pula etc. pentru efect maxim se foloseste expresia "de-a dreptul pulic"

Si mai multe reclame

Pentru o persoana care nu se uita la televizor aproape deloc, vad foarte multe reclame. Asta poate insemna ca am foarte mult ghinion sau ca pur si simplu sunt mult prea multe reclame la tv. Cel mai probabil ambele sunt adevarate.
Oricum, ce am constatat eu legat de reclame e ca in absolut TOATE reclamele de la noi sunt aceleasi voci. Un barbat si o femeie care fac vocile pentru toate reclamele din Romania. Trist, nu-i asa? Si pentru ei si pentru noi, pentru ca pe mine ma enerveaza la culme sa aud aceeasi voce enervanta timp de 15 minute cat dureaza o pauza publicitara. E ca si cum ai asculta un discurs al unui politician, numai ca in loc sa zica o groaza de inutilitati despre starea tarii, zice o groaza de inutilitati despre ultima gaselnita in materie de cosmetice, laxative, iaurturi etc. Ce-i drept, reclamele poate sunt un pic mai educative decat un discurs politic romanesc.
Stiu ca nu-s deloc original cu faza asta, a zis Pablo Francisco ceva despre individul care face reclamele la filme din SUA, dar asta e un subiect mai personal.
Trecand peste indivizii aia doi cu vocile, stau si ma intreb daca acei doi copii enervanti din reclamele la branza (stiti foarte bine care) mai cresc vreodata. Au trecut ani buni (sau asa mi se pare mie) de la prima reclama cu acei doi copii, si ei arata la fel. Copiii aia ar trebui folositi in filmele cu Harry Potter avand in vedere uimitoarea lor abilitate de a nu imbatrani.
As vrea sa pot spune ca visez la o lume fara reclame stupide, dar adevarul e ca singurul lucru mai enervant decat reclamele este lipsa lor atunci cand ai mai mare nevoie. Un film de 3 ore (lucru foarte rar in ultima vreme) mai necesita ocazional un drum la buda, sau macar pana la frigider, si aceste drumuri se sincronizeaza intotdeauna cu fazele importante din film. Si nu, nu intentionez sa-mi pun televizor in buda sau pe frigider doar ca sa nu pierd niste faze importante dintr-un film care e, cel mai probabil, de cacat.