joi, 9 iulie 2009

Daca nu-ti place de ce nu faci ceva ca sa schimbi situatia?

Sunt generos si mai scriu odata saptamana asta (am de recuperat... mult). Titlul suna cunoscut? E ce auzi de la o groaza de idioti cand indraznesti sa te plangi de ceva... orice. Oamenii care zic chestii de genul asta nu inteleg in ce fel de lume traim. Oamenii astia chiar mai cred in democratie, in puterea unui vot sau in importanta unei petitii. Sau pur si simplu s-au resemnat si s-au autoconvins de faptul ca totul e bine, numai pentru ca sunt constienti ca ei n-au cum sa schimbe lucrurile care ii deranjeaza.
Eu unul, daca ar fi sa militez pentru ceva, in primul rand as milita pentru dreptul de a ma plange de toate cacaturile fara sa vina cineva sa-mi zica fraza din titlu, care mi se pare una din cele mai mari ipocrizii din tot timpul.
Sunt convins ca exista oameni care citesc randurile astea si se simt ofensati de ele, pentru ca au spus si ei porcaria aia la viata lor. Vreti exemple? Am destule, mai mult sau mai putin relevante.
Esti la un concert si esti de parere ca sunetistul e un retardat care habarn-are ce face (de multe ori asta e si adevarul), ii spui ca basul ar trebui sa sune nu-stiu-cum, chitara nu-stiu-cum sau mai stiu eu ce. Omul face un gest care vrea sa spuna "Marsh mah de-aici ca stiu eu mai bine cum sa-mi fac treaba" si te ignora dupa aia.
Esti de parere ca tot sistemul politic din tara e de cacat, si toti politicienii cu vreun pic de putere sunt corupti (suna cunoscut?). Nu-ti convine, dar votul tau nu schimba nimic, absenta ta la vot nu schimba nimic, zeci de mii de petitii si campanii nu schimba nimic, reportaje in mass-media nu schimba nimic samd. Daca iti zice cineva "De ce nu faci ceva ca sa schimbi chestia asta?" e ca si cum te-ar indemna la genocid, pentru ca dupa ce epuizezi toate optiunile care nu sunt viabile ajungi la concluzia ca doar impuscand in stanga si in dreapta mai rezolvi ceva.
O intrebare mai de bun simt ar fi "Daca nu iti place, de ce nu pleci?", la care am un raspuns foarte bun: "O sa plec cu prima ocazie care se iveste." (raspunsul se aplica in special la al doilea exemplu, de la un concert nu pleci doar pentru ca ti se pare sonorizarea proasta).
In fine, ideea e ca nu-mi convin multe chestii si doar pentru ca nu pot sa le schimb n-o sa incetez sa ma plang. Poate daca ma plang destul si cu destule argumente bune, o sa reusesc sa schimb macar parerea idiotilor care se iau de mine ca ma plang prea mult. In fond, e un inceput...

later edit: tocmai am vazut videoclipul asta si mi s-a parut perfect pentru ce am eu de zis aici:

marți, 7 iulie 2009

Despre Michael Jackson

A trait, a cantat, a murit. Observati punctul? Adica gata, a murit si ar trebui sa-l lasam sa se odihneasca in pace. Dar evident ca in Romania noastra draga si necrofila, trebuie sa-i urmarim inmormantarea in direct pe vreo 6 canale tv diferite. Si problema nu e ca posturile de televiziune difuzeaza asa ceva. Problema e ca se difuzeaza asa ceva pentru ca asta vrea publicul. Publicul vrea cadavre, preferabil celebre. Nu vreau sa par antisemit, dar va garantez ca daca holocaustul ar fi fost difuzat in direct, in Romania ar fi avut cea mai mare audienta.
Bine, sunt perfect constient de faptul ca fascinatia pentru morbid nu este o chestie specifica romanilor, dar: 1. Romanii parca sunt ceva mai rai decat restul lumii. 2. Ma iau si eu de prostii care ma inconjoara, cu restul lumii n-am nimic (in afara de americani si italieni).
In orice caz, acum stim sigur ca Michael Jackson nu avea cum sa fie roman. Daca era roman, acuzatiile de pedofilie ar fi aparut abia acum, dupa moartea lui.

Da, stiu, urasc Romania si tot ce tine de ea. Pesemne voua va place foarte mult...