Exagerari

Pana la urma m-am hotarat sa scriu despre exagerari... de cativa ani tot am subiectul in cap si mi-a fost lene sa scriu. E cazul sa termin odata si pentru totdeauna cu el.
Pe scurt... ce ar fi viata fara exagerari? Intotdeauna cand cineva povesteste o chestie o sa exagereze un pic, si ceilalti sau o sa puna botu ca prostii, sau o sa ii spuna sa nu mai exagereze. Perfect, nu mai exageram, povestim totul folosind date exacte. De exemplu, in ziua X nu am fumat 2 pachete de tigari, am fumat 1 pachet si 19 tigari, dar avand in vedere ca fiecare tigara a fost fumata, in medie, pana la 0.5 cm de filtru, adica am irosit 19,5 centimetri de tigara, ceea ce inseamna ca de fapt nu am fumat 39 de tigari, am fumat 35,1 tigari. Dupa acelasi rationament, nu am facut in ziua Y o ora pe drum, am facut de fapt 36 de minute din momentul in care m-am urcat in autobuz pana cand m-am dat jos, plus 4 minute si 30 de secunde cat a durat drumul pana in statie, plus 5 minute si 20 de secunde cat am stat la magazin sa imi iau guma de mestecat, plus 10 secunde cat am stat pe loc chinuindu-ma sa deschid pachetul de guma...
Daca nu am exagera, asa ar suna toate povestile noastre, asa ca va rog frumos, lasati-ne pestii pe care ii prindem sa aiba 50 de kilograme, lasati-ne sa parcurgem distante de 15 kilometri intre 2 puncte aflate la 8 kilometri distanta, pentru ca altfel nu are viata haz.


Si nu va mai ganditi la prostii de fiecare data cand auziti de centimetri

Utopia

Ce sunt oamenii daca nu niste furnici mai mari? Ma refer la oameni luati impreuna, nu separat, mai precis la omenire. Daca stam sa analizam problema nu o sa vedem nicio diferenta. Furnicile lucreaza in fiecare zi ca sa asigure un trai bun musuroiului, fara vreun tel suprem, doar instinctul de perpetuare a speciei. Si omenirea... are vreun tel suprem de care nu stiu eu? Poate crearea unei utopii, dar s-a stabilit de mult ca asa ceva nu e posibil.
O utopie presupune sa fie toti oamenii multumiti de sistem, dar cum poti crea un sistem care sa multumeasca pe toata lumea. Din start trebuie facute compromisuri cu care multi oameni nu vor fi de acord, si deja utopia nu mai e utopie pentru toata lumea. Toti oamenii ar putea cadea de acord ca nu vor sa traiasca in aceeasi societate cu anumite javre si anumiti cretini, dar nu toti vor fi de acord asupra identitatii acelor javre si cretini. Si in cazul asta ce facem? Referendum pentru stabilirea cretinilor, sau poate lasam elita sa hotarasca in locul nostru cine sunt respectivii pe care ii vom exclude din societate.
Presupunem prin absurd ca toti oamenii ar putea cadea de acord in privinta cretinilor, ce facem cu ei? Ii lasam sa isi cladeasca o societate proprie, cu care mai incolo vom intra in conflict si ajungem de unde am pornit? Sau ii exterminam pe toti, si ramanem cu o "utopie" cladita pe sange, care o sa ne bantuie pana cand cineva o sa se hotarasca sa musamalizeze tot, si ramanem cu o societate tip 1984, in care oamenii cred ca sunt fericiti in ignoranta lor, pur si simplu din lipsa unui termen de comparatie.
Acum ca am reamintit ca o utopie este in fond imposibila (asa cum scrie si in dictionar de fapt), poate cineva sa imi spuna care este telul suprem al omenirii? Si ce rost mai are avansul tehnologic cu care ne mandrim atat de mult si care pana acum n-a adus, in esenta, nimic bun?


Daca oamenii nu sunt in stare sa se inteleaga pe Pamant, ce ne-ar putea face sa ne intelegem in viata de apoi?

Limbaj idiot 2

Daca stau sa ma gandesc, majoritatea barbatilor romani sunt homosexuali. Altfel de ce le-ar cere zilnic sau aproape zilnic altor barbati sa le suga p**a? Sau de ce s-ar oferi sa ii sodomizeze? Ma refer desigur la acele expresii folosite foarte des de barbatii romani si nu numai: "Sugi p**a!!!" si "Sa te f*t in c*r!", cu diversele variatiuni pe aceste teme. Desigur, am putea considera ca sunt bisexuali respectivii barbati, dar cele 2 expresii sunt rar adresate femeilor. Concluzia: traim intr-o tara de homosexuali latenti si femei frustrate sexual.
Dar trebuie aprofundat subiectul, deoarece exista, in special in Bucuresti, o specie aparte: Soferul bolnav de tetanos (cu subspecia "soferul de taxi", cunoscut si ca pacientul 0). Este acel om care isi baga un anumit organ in toate celelalte masini din trafic, nu numai in ceilalti soferi. Asta ca sa nu mai vorbim de pietonul bolnav de tetanos, care nici macar nu e in stare sa faca diferenta intre o masina si soferul ei, atata timp cat amandoi au un orificiu disponibil, fie el o gaoaza sau o teava ruginita de esapament (de unde si tetanosul).
Later edit: Nu imi vine sa cred ca i-am uitat pe necrofili si pe canibali, niste categorii extrem de importante. E vorba de acei oameni carora le place sa f**a mortii si cei care trebuie sa adauge "mancati-as" la fiecare propozitie.



Deci (iubesc cuvantul asta)... pietoni obsedati sexual, barbati homosexuali, canibali sau necrofili, femei frustrate ca nu prezinta interes daca n-au masina (si atunci masina s-ar putea sa prezinte mai mult interes decat ele)... traim intr-o tara minunata.

Gay

Nu sunt homofob, dovada ca imi plac Queen (Freddie Mercury era homosexual), si o groaza de alti artisti care se intampla sa fi fost homosexuali. Dar tocmai asta e faza... SE INTAMPLA SA FI FOST HOMOSEXUALI, nu prin asta au stralucit, nu au marsaluit sa isi ceara drepturile etc. Stau si ma intreb, de ce minoritatile sa aiba drepturi in plus? Si nu ma refer doar la homosexuali, ci la toate minoritatile care vor drepturi in plus fata de restul oamenilor. As vrea sa se hotarasca odata: sau vor sa nu mai fie discriminati sau vor drepturi in plus, pentru ca astea sunt lucruri diametral opuse. Egalitate inseamna drepturi egale si homosexualii au, ca toti oamenii, dreptul sa se casatoreasca, dar cu femei. Pentru ca asta este de fapt casatoria, o uniune intre UN BARBAT si O FEMEIE care se iubesc si vor ca odraslele lor sa nu fie niste bastarzi. Si din cate stiam eu, doi barbati nu pot face copii. Pot eventual sa-i adopte, dar asa pot si oameni singuri sa adopte copii (mai greu, dar se poate daca ai o conditie materiala si sociala buna).
Casatoria este o uniune in fata lui Dumnezeu, si daca Dumnezeu ar fi vrut ca barbatii sa se casatoreasca intre ei i-ar fi facut capabili sa faca copii, nu? Eu nu cred in Dumnezeu biblic, dar daca homosexualii vor sa fie acceptati de biserica crestina inseamna ca ei cred, si atunci ar trebui sa accepte argumentul de mai sus. Dar nu il vor accepta, pentru ca sunt prea ingamfati ca sa accepte argumentul unui heterosexual. Si daca tot ce vor este casatorie in fata legii inseamna ca sunt pur si simplu prosti. Daca un homosexual vrea ca, dupa moarte, partenerul lui sa mosteneasca averea lui poate foarte bine sa ii lase prin testament si fara sa fie casatoriti. Adevarul e ca homosexualii se considera o elita, si vor sa intre la facultate fara sa dea vreun examen pentru ca este evident ca ei sunt mai destepti decat noi, restul. Repet, sa se hotarasca daca vor sa fie egali sau mai importanti decat restul. Pentru ca daca isi recunosc adevarata intentie de a deveni o elita le va fi imediat taiat din scurt elanul.


Afara e o furtuna destul de urata, dovada ca Dumnezeu nu-i iubeste pe gay... heh

R.I.P. = rest in pula mea!

Nu, nu am niciun pic de respect pentru morti... doar daca, desigur am avut respect pentru ei cand erau vii. Nu imi place sa vorbesc mortii de rau, si de aceea ma abtin sa vorbesc despre morti si gata, cand nu poti sa zici nimic dragut, mai bine taci. Si de aceea ma enervez cand vad rauri de ipocrizie curgand la debite mult peste cele normale.
Ati auzit desigur de acel adolescent care, chipurile, s-a aruncat de la balconul profesoarei de romana, sau cam asa ceva. Din intamplare, cineva cu un simt al umorului mai morbid ca al meu mi-a dat link catre pagina lui de HI5... si am vazut comentariile... "erai prea bun pentru lumea asta"; "pacat" etc. Nici macar un comentariu care sa reflecte adevarul: "Mare bou ai fost sa te sinucizi pentru o curva, puteai macar sa-ti faci carnet de donator inainte". As fi lasat eu acest comentariu, desigur, dar declar cu mandrie ca nu posed un cont de HI5, nu vreau sa intru in detalii, incerc sa evit polemicile interminabile. De unde stiu ca toate acele comentarii erau niste mari tampenii? Sa fim seriosi... daca ar fi avut intr-adevar atatia prieteni s-ar fi gasit macar unul care sa-i bage mintile in cap, sau simplul fapt ca avea prieteni i-ar fi dat un motiv sa nu se arunce. Cert e ca el a fost un idiot, si cei care au lasat comentariile sunt niste ipocriti...
Pe scurt, daca din nu stiu ce motive ma voi sinucide vreodata, ma astept de la cei care ma cunosc sa imi lase comentarii (daca au unde) de genul "mare idiot!", "sincer, erai foarte greu de suportat", "nu te-am cunoscut bine, dar din cate am auzit nici nu mi-as fi dorit"... cu alte cuvinte CHESTII SINCERE. Si de la cei care nu m-au cunoscut nu vreau niciun comentariu, sa si le pastreze pentru cei care mai pot sa le citeasca.


Nicio concluzie de data asta, am draci pentru ca n-am fumat de luni.

8 kilometri de prostie

Norocul e o chestie care vine cu portia: daca toata viata ai avut ghinion ai sanse sa castigi la loto, dar majoritatea oamenilor au portia periodica de noroc. Eu mi-am luat portia joi, cand la 23:00 m-am intalnit cu un fost coleg care m-a dus cu masina pana acasa, ca dracu mai prindea autobuz la ora aia. Trebuia sa-mi dau seama ca n-o sa am norocul de a gasi autobuz si duminica, la 23:30. Iata jurnalul drumului pana acasa:

-23:15- piata muncii *ceva ma face sa cred ca voi mai prinde un autobuz... e duminica si eu sunt prost, Dumnezeu face bancuri pe seama mea*

-23:30- piata muncii *ma conving definitiv ca nu mai gasesc niciun autobuz dupa ce unul a disparut in mod misterios exact inainte sa dea coltul spre statia in care ma aflam, Dumnezeu imi da un sut in cur si eu pornesc pe jos*

-23:45- bulevardul Decebal *inevitabilul se produce, trebuie sa ma pis si bulevardul e exact atat de aglomerat cat sa n-am unde. Cand gasesc in sfarsit un copac liber, privesc un Ferrari F50 in care un tip isi plimba gagica supermodel... eu mai am de mers... pe jos, Dumnezeu imi da un sut in coaie*

-00:00- piata unirii *intalnire cu fost coleg de clasa, discutii despre alcool, violenta si femei. Am tigari si am chef de alcool, daca aveam alcool aveam chef de altceva, Dumnezeu imi da o flegma intre ochi*

-00:20- piata unirii *aleg la intamplare intre 2 drumuri spre casa, Dumnezeu imi arunca un os, nu m-am intalnit cu cocalari*

-00:45-hotel Marriot *telefonul periodic de acasa, mi se face morala si Dumnezeu da din cap dezaprobator*

-01:00- la o tigara distanta de casa *ultima tigara pe ziua de azi, Dumnezeu doarme*

-01:10- acasa *ajung acasa mort de sete, la prima vedere nu exista nimic de baut in casa, Dumnezeu se trezeste ca sa-mi mai dea o palma... pana la urma am baut ceai cu lamaie si fara zahar (aveam zahar dar mi-era lene sa imi pun)*

In total aproximativ 8 kilometri (am verificat pe harta, eu continui sa masor distanta in statii de autobuz), dar a parut mult mai mult de atat. Colac peste pupaza, cand public postul asta imi apare cu erori... mi-a fost prea lene sa-l rescriu aseara, de-aia apare abia acum.


Si cand ma gandesc ca totul ar fi putut fi evitat daca nu mi-ar fi placut atat de mult filmele englezesti si berea...

Paradoxuri religioase

Zilele trecute mi-am dat seama de inca un bullshit in Biblie. Respect alegerea fiecarui om sa creada sau nu in Dumnezeu si/sau in ce scrie in Biblie, dar unele chestii sunt prea trase de par. Cum adica Dumnezeu se odihneste sau s-a odihnit duminica, dupa facerea lumii? Pai cand la noi e duminica undeva in vest ar putea fi sambata, si in est poate e deja luni. Asta ce vrea sa insemne? Ca nu toti oamenii sunt egali, ca Dumnezeu se odihneste cand e duminica intr-o anumita tara, adica cetatenii acelei tari sunt privilegiati, si se duce naibii teoria ca oamenii ar fi egali.
Probabil duminica a fost decretata zi libera de niste indivizi care nu mai suportau sa munceasca 24 de ore din 24, si aveau nevoie de o scuza ca sa isi ia o zi libera, sa nu creada supusii lor ca sunt marinimosi. Si ce scuza mai buna ar fi putut gasi decat ca "Pana si Dumnezeu s-a odihnit in a 7-a zi"? Oameni destepti pe vremea aia, nu ca prostii de acum care cand au nevoie de o scuza nici nu se obosesc sa caute una si se multumesc sa evite raspunsul la intrebari jenante despre deciziile lor cu un simplu "Vezi-ti de treaba ta!". Aparent am ajuns de la stadiul de "...pana si Dumnezeu..." la "EU SUNT DUMNEZEU!!!". Nu dau exemple concrete pentru cei ce nu vad ce e evident, n-am chef de polemici.


Cip-cirip


P.S. La multi ani Andrei! La multi ani Andreea, my biggest fan (scuze ca n-am putut sa imi misc curu in Brasov)