BRB

Azi plec. 2 saptamani in Serbia, langa o manastire. Cei care nu ma cunosc suficient de bine ar putea crede ca asta inseamna un mare calvar pentru mine, eu nefiind o persoana religioasa. Ei bine, adevarul este cu totul altul. Adevarul e ca risc sa nu ma mai intorc, si sa imi indeplinesc visul de a deveni un calugar rupt de lume, care fabrica bere si mananca precum un porc. Inainte sa va panicati sau sa Ii multumiti lui Dumnezeu ca scapati de mine, va anunt ca asta nu se va intampla, cel putin nu acum. Oricat mi-as dori sa imi petrec timpul intr-un loc linistit, sa uit cum suna un motor de masina si sa uit cum arata o fereastra de messenger, nu e acum momentul.
Dar vreau sa va ganditi la asta. Daca ati putea sa va luati viata de la capat, sa pierdeti legatura cu tot ce stiati, sa o dati naibii de tehnologie (inclusiv hartie igienica si paine feliata) si sa va petreceti viata cat mai aproape de natura, ati lua macar in calcul ideea sau ati rade de absurditatea ei?


Nu va obositi sa dati mesaje, bipuri sau sa ma sunati in urmatoarele 2 saptamani, ca n-o sa raspund.

Oul sau gaina?

Ce a fost mai intai, oul sau gaina? Intrebarea asta si-a pierdut sensul odata cu teoria evolutionista a lui Darwin, care este la ora actuala aproape universal acceptata. Gainile sunt pasari, si pasarile au evoluat din dinozauri care, surpriza, FACEAU OUA!!! Mai mult chiar, insectele, stramosii tuturor formelor de viata, se reproduc tot prin oua.
Deci e clar, nu? Oul a aparut primul, inainte ca Mama Natura sa se gandeasca sa inventeze niste creaturi proaste, caraghioase si bunedepusinciorba ca gainile. Si sa nu indrazneasca cineva sa zica vreo prostie de genul: "expresia se refera la oua de gaina". Daca expresia se refera la oua de gaina, atunci va rog frumos ca atunci cand va mai puneti aceasta intrebare cretina, sa reformulati in: "Ce a fost mai intai, oul de gaina sau gaina propriu-zisa?". Suna stupid, nu? Va piere cheful sa mai puneti intrebari stupide, nu? Bun, cu asta am terminat.
Si de fapt, chiar daca ar avea sens intrebarea, tot nu mi-ar pasa. Pe mine ma intereseaza strict care din ele ajunge primul in stomacul meu: oul sau gaina?

-Domnule doctor, ma doare rau stomacul.
-Ce ati mancat aseara?
-Ciorba de gaina si un ou fiert.
-Ce a fost mai intai? Oul sau gaina?

Iata cum poti face o tampenie sa aiba sens!


Daca gainile se trag din dinozauri, asta inseamna ca dinozaurii aveau gust de pui?

Inevitabilul

E un lucru de care ne dam seama cand e deja prea tarziu. Nu ca n-am mai putea face nimic in privinta asta, dar pana ne dam seama deja nu mai vrem sa facem nimic, noi fiind multumiti cu persoana care am devenit. Ma refer la faptul ca, atunci cand suntem copii, cei mai multi dintre noi isi jura ca ei nu vor deveni ca parintii lor (tatal pt. baieti, mama pt. fete, destul de evident zic eu), si cand ajung la o anumita varsta isi dau brusc seama ca au devenit exact acel lucru, si mai mult de atat, sunt foarte fericiti in pielea lor. Toate deciziile parintilor, contestate in trecut, capata sens. Esti de acord cu ei ca un copil nu stie exact ce vrea si n-ar trebui sa ia decizii de capul lui.
Eu mi-am dat seama de chestia asta din faptul ca am ceva impotriva copiilor-artisti. Ceva in organismul meu se revolta cand o vede pe Cleopatra Stratan, sau pe copiii de la X-Plod (trupa de rock formata din copii). Mi se pare ca acei copii, in ciuda evidentului talent muzical, nu stiu de fapt ce vor si pentru ei e doar o joaca, si nu merita sa aiba niste posibilitati pe care oameni care chiar isi doresc o cariera in muzica nu le au, avand in vedere ca peste cativa ani respectivii copii se vor plictisi si se vor juca de-a altceva. Si mai presus de toate ma enerveaza la culme faptul ca toata lumea se minuneaza de faptul ca niste copii canta. Treziti-va oamenilor la viata! Si copiii vostri canta, dar n-au posibilitatea sa ajunga pe scena. TOTI COPIII CANTA, e in natura lor, sunt niste creaturi melomane prin definitie, dar n-o sa observe nimeni chestia asta decat daca apar la televizor.
Am deviat de la subiect, ideea e ca nu mi se pare absolut nimic impresionant la niste copii care canta, si asta nu poate insemna decat ca nu mai sunt copil, am trecut in tabara inamicului. Nu ma declar mandru de mine, am o urma de regret, dar asta e cursul firesc al lucrurilor si asa o sa fie intotdeauna.



Tuturor carora le-am promis ca le fac cinste la prima pensie, vedeti ca se aproprie.

Draci!

Acesta este un post complet lipsit de obiectivism. De obicei incerc macar sa las iluzia ca as fi obiectiv, de data asta nu imi mai pasa pentru ca am draci. Pe cine am draci? Pe acei tembeli care, imediat ce temperatura a trecut de 30 grade s-au dus glont la magazin sa-si ia aer conditionat. Aer conditionat care provoaca acum caderi de tensiune in tot Bucurestiul, si din cauza carora calculatorul meu se reboot-eaza din 10 in 10 minute. Asta de bine ce trecusem peste problema netului care pica si ramanea picat 2 zile.
Eu nu imi iau aer conditionat, din urmatoarele motive: nu vreau sa contribui la supraincarcarea retelei de curent electric, nu vreau sa dau o groaza de bani pe o chestie de care n-am nevoie
(eu ma simt bine de la 30 de grade in sus), berea rece este mult mai eficienta (cu toate astea eu prefer sa beau cafea fierbinte, dar e irelevant acum) etc.
Si in plus, sa va zic ce s-ar intampla daca mi-as lua aer conditionat acum: m-as duce la magazin, as plati o groaza de bani, pentru ca legea cererii si ofertei spune ca, atunci cand toti prostii isi iau aer conditionat, pretul trebuie sa explodeze (prost nu e cine cere, prost e cine da), si mai e si taxa de instalare etc. Cu toate astea, dupa ce ca investesc o suma considerabila, aerul conditionat imi va fi instalat in septembrie, adica atunci cand devine inutil si mai ieftin. Ar fi mult mai convenabil pentru mine sa il platesc in septembrie si sa-mi fie instalat in septembrie, sa beneficiez eventual si de o reducere de sezon, si sa sa platesc mai putin de 50% din cat as plati acum.


Pe scurt, bucurati-va de aerele voastre conditionate in timp ce eu ma bucur de soarele de afara dupa care toti plangeati asta-iarna.

Arta moderna...

...este un cacat! Ma refer la teatrul modern (orice ar insemna asta... piese care nu sunt legate ca lumea, care nu au un subiect concret, piese in care lumea tipa mai mult decat vorbeste, in care actorii apar dezbracati ca sa socheze si, implicit, sa atraga publicul etc.), la sculpturile moderne (care arata ca acele chestii pe care le faceam din plastelina cand eram mic, sau mai bine zis ca un cacat turtit de camion), la fotografia moderna (poza unui tomberon de gunoi care da pe dinafara nu este arta! mai ales avand in vedere ca nu fotograful a creat acel tomberon), la literatura moderna (nu science-fiction ca ala e bun, poezii cretine in versuri libere si fara sens, dadaisme etc.) si exemplele pot continua, dar ma enervez numai cand ma gandesc la ele.
Cine sunt "artistii"? Foarte simplu: snobi cu prea multi bani, care profita de naivitatea publicului si de prostia criticilor ca sa scoata un ban din tampenii pe care le fac in 5 minute si care, chipurile, ar avea vreun inteles. Daca ii intrebi ce reprezinta o anumita opera vor incepe un discurs interminabil si probabil improvizat care nu iti va raspunde de fapt la intrebare, avand doar menirea de a-ti arata ca EL, artistul, este mai inteligent decat tine, dovada faptul ca tu nu intelegi ce naiba vrea EL sa zica.
Cine sunt criticii? Persoanele care pun botul la discursurile artistilor. Imediat ce isi dau seama ca ei de fapt nu inteleg nimic din opera sau din explicatia artistului se panicheaza, crezand ca altcineva intelege, si vor pretinde ca si ei inteleg tot ce vrea sa spuna artistul. Astfel se ajunge la un cerc vicios in care toata lumea pretinde ca intelege ceva, doar pentru a nu parea mai prosti decat restul.
Cine sunt consumatorii de arta moderna? Aici nu ma pot abtine sa fiu subiectiv si voi spune ca, consumatorii, sunt acei oameni care umbla cu fulare la gat in mijlocul verii, care umbla pe "motoare" si pe "tnb", care invata in liceul Tonitza sau la Facultatea de Arhitectura, sau doar vor sa lase aceasta impresie. Acesti "oameni" se considera mai culti si mai "cool" decat tine, pentru ca ei apreciaza arta, inclusiv si in special arta moderna (modern=cool, oricum ai privi problema. Oricum, nu e neaparat de bine).
Eu unul m-am saturat de tampenia asta... asa ca am decis sa rup acel cerc vicios si sa afirm ca EU NU INTELEG NIMIC DIN ARTA MODERNA. Poate e din cauza ca sunt de moda veche, poate e din cauza ca tot ce am scris mai sus e adevarat. Sincer nu imi pasa, stiu ca nu sunt singurul care nu intelege nimic din arta moderna, si am hotarat sa fiu primul care recunoaste in gura mare acest lucru.


Am o mare dilema... sa pun o poza cu produsul din WC-ul meu si sa scriu pe ea "ARTA", sau sa ma abtin si sa pastrez locul cu praf cat de cat curat?

MORI!

Exista persoane care stiu cand sa moara. Nu conteaza ca se sinucid, sau mor de boala, sau sunt impuscati, dar mor la momentul potrivit, poate chiar un pic cam prea devreme. Pe de alta parte exista persoane care chiar nu stiu cand sa o dea naibii de treaba si sa-si traga vreo 5 gloante in cap.
In prima categorie se regasesc nume care au devenit legende deja, nume cum ar fi Freddie Mercury (din categoria murit prea devreme, vedeti si voi ce a ajuns Queen fara el, si ma intreb daca nu cumva ar fi ajuns asa si daca mai traia Mercury), Kurt Cobain (daca mai traia vreun pic, Nirvana s-ar fi destramat si ar fi murit si legenda Nirvana), John Lennon (tocmai se pregatea sa scoata album cu draga lui nevasta Yoko Ono... ati fi vrut sa auziti asa ceva?). Numele acestea au in comun faptul ca au devenit legende, oameni pe care pur si simplu trebuie sa ii respecti, oricat i-ai fi detestat daca mai traiau.
Pe de alta parte avem oamenii care au trait prea mult si au inceput sa faca prostii, oameni pe care daca vrei sa ii respecti trebuie sa iti imaginezi ca sunt morti de ceva vreme. Nu pot sa ii iert pe James Hetfield si pe Lars Ulrich pentru ca s-au dezalcoolizat. Metallica isi pierde incetul cu incetul fanii, satui sa vada cum Metallica a ajuns de la cea mai tare formatie de metal din lume la un brand nenorocit. Eu nu ma consider fan Metallica, un fan adevarat i-ar trage un glont in cap lui Hetfield pana nu e prea tarziu (e doar o problema de timp pana cand o sa vedem Metallica featuring Timbaland sau alte prostii de genul asta). Sa faca documentar cu ei mergand la psihiatru... ok, poate fanii vor sa vada oamenii din spatele "legendei", dar sa il vanda, asta e o mare porcarie. Puteam sa ii iert pentru St Anger, pentru ca au declarat ca le place cum suna si "n-au mai cantat asa de la moartea lui Cliff Burton", dar pentru restul porcariilor nu.
Metallica nu e singurul exemplu, dar este cel mai graitor. Si nu, nu instig la uciderea membrilor formatiei (desi ar fi frumos). Doar va rog sa va imaginati cum ar fi fost daca Hetfield ar fi murit dupa lansarea albumului ReLoad, dupa The Black Album sau pur si simplu inainte de dezalcoolizare. Numele Metallica nu te-ar fi dus cu gandul la "idiotii aia care ar suge p**a in concerte pentru un ban in plus", ci probabil ti-ar fi starnit o lacrima, gandindu-te la acea formatie care ar mai fi avut atat de mult de oferit (tu nestiind ca urmau sa o dea in bara la modul cel mai urat).


Nu exista legende vii, exista doar oameni care au loc asigurat pe lista de legende cu conditia sa moara inainte sa faca o prostie.

P.S. As vrea sa ma scutiti de comentarii stupide la acest post, stiu ca o sa enervez pe multa lume, dar stiu si ca intr-un fel dubios si morbid am dreptate. Aici nu e vorba de oameni care ar trebui sa moara, e vorba de oameni care si-au ratat sansa la nemurire. Nu eu hotarasc cine moare si cine traieste si, oricat de incredibil ar parea, sunt constient de chestia asta.


Later edit, dupa concertul The Cult: exista si trupe care dupa N ani de activitate inca suna mai bine decat multi alti dobitoci, mentionez Billy Idol, The Cult si Laibach (care nu isi arata varsta din niciun punct de vedere), singurii pe care i-am vazut pe viu, si care au fost cele mai misto concerte la care am fost, mult peste Deftones, Sepultura, Ill Nino, Incubus si Placebo (e vorba de trupe cunoscute international aici)

Exagerari

Pana la urma m-am hotarat sa scriu despre exagerari... de cativa ani tot am subiectul in cap si mi-a fost lene sa scriu. E cazul sa termin odata si pentru totdeauna cu el.
Pe scurt... ce ar fi viata fara exagerari? Intotdeauna cand cineva povesteste o chestie o sa exagereze un pic, si ceilalti sau o sa puna botu ca prostii, sau o sa ii spuna sa nu mai exagereze. Perfect, nu mai exageram, povestim totul folosind date exacte. De exemplu, in ziua X nu am fumat 2 pachete de tigari, am fumat 1 pachet si 19 tigari, dar avand in vedere ca fiecare tigara a fost fumata, in medie, pana la 0.5 cm de filtru, adica am irosit 19,5 centimetri de tigara, ceea ce inseamna ca de fapt nu am fumat 39 de tigari, am fumat 35,1 tigari. Dupa acelasi rationament, nu am facut in ziua Y o ora pe drum, am facut de fapt 36 de minute din momentul in care m-am urcat in autobuz pana cand m-am dat jos, plus 4 minute si 30 de secunde cat a durat drumul pana in statie, plus 5 minute si 20 de secunde cat am stat la magazin sa imi iau guma de mestecat, plus 10 secunde cat am stat pe loc chinuindu-ma sa deschid pachetul de guma...
Daca nu am exagera, asa ar suna toate povestile noastre, asa ca va rog frumos, lasati-ne pestii pe care ii prindem sa aiba 50 de kilograme, lasati-ne sa parcurgem distante de 15 kilometri intre 2 puncte aflate la 8 kilometri distanta, pentru ca altfel nu are viata haz.


Si nu va mai ganditi la prostii de fiecare data cand auziti de centimetri