Bucuresti

Cine ma cunoaste cat-de-cat stie ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale, asa ca urmatoarea afirmatie n-ar trebui sa surprinda pe nimeni: IMI PLACE BUCURESTIUL!!! Si de data asta, aceasta afirmatie nu este facuta sub influenta vreunei substante. Mie imi place orasul asta jegos, periculos, imputit etc. Ce nu imi place in schimb este ca vin toti provincialii in el, si incep sa se planga de cat de murdar e, cat de nesimtiti sunt oamenii etc. in comparatie cu orasele lor natale, care, daca te iei dupa ce spun ei, sunt rupte din Rai.
Dragii mei, daca aveti o parere asa proasta despre orasul MEU, atunci va invit sa luati drumul spre gara si spre orasele voastre natale. Ati avut motive bune sa veniti aici, asa ca in loc sa va cacati pe acest oras pe care l-ati ales in detrimentul oraselor voastre de provenienta, mai bine faceti un efort sa cunoasteti orasul, sa nu va mai rataciti in pasajul de la Universitate si sa nu va mai speriati de fiecare data cand vedeti un grup mai mare de 2 oameni la o ora la care nu mai e nimeni pe strada.
Nu sustin in niciun caz ca intentionez sa raman aici permanent, dar atata timp cat traiesc in orasul asta, prefer sa ii vad partile bune si sa ii accept partile rele care exista in orice mare metropola. Si cand (si daca) reusesc vreodata sa ma mut din Bucuresti (implicit din tara), eu nu ma voi caca pe orasul in care acum 15 ani jucam fotbal, in care ma plimbam prin parc si de care se leaga majoritatea amintirilor mele frumoase.

Sa fie clar odata si pentru totdeauna, eu nu sunt patriot, sunt Bucurestiot (cuvant inventat acum, daca nu va place tineti-va parerile pentru voi)

KYPBA!!!

Am vazut cu totii filme in care, intr-un viitor distopic, orasele sunt conduse de lumea interlopa. Mi-e sila sa enumar titluri de filme acum, pentru ca nu la asta vreau sa ajung. Ideea este, dragi confrati bucuresteni, ca traim intr-un astfel de oras, si explicatia reiese din povestea de mai jos. Pentru cei mai handicapati, o sa trag si o concluzie la sfarsit.
Mergeam acum vreo 2 ore si ceva spre casa. Un drum pe care l-am mai facut, la diverse ore, fara a fi deranjat de nimeni. Acesta fiind si motivul pentru care am preferat sa merg pe jos pana la unirea, de unde urma sa iau autobuzul, care ar fi inceput sa circule pana ajungeam eu la unirea. Avusesem de ales intre asta si a merge cu taxiul pana la unirea si a astepta ca idiotu sa circule autobuzul sau sa merg de la unirea pe jos pana acasa. Rationamentul meu a fost simplu si gresit: piata muncii-unirii = zona mai periculoasa decat unirii-rahova. Revenind la ideea initiala, mergeam dinspre piata muncii si mai aveam o statie si un pic pana la unirii. Acolo vad un dubios, si pun mana pe briceag pentru orice eventualitate. In mijlocul strazii, 4 fete incercau sa caute un taxi (credeam eu in naivitatea mea de om abia trezit din semi-betie). Aceasta iluzie a disparut in vreo 2 secunde, si a fost de-a dreptul spulberata cand una din cele 4 fete ma intreaba fara nici un fel de jena: "vrei o fata?". Baiat politicos cum am fost crescut de mama, am raspuns instinctiv: "nu, imi pare rau." Daca apucam sa gandesc raspunsul, ar fi fost cu totul altul... ar fi fost NU, fara "imi pare rau".
Aceasta intamplare nu m-ar fi surprins in niciun fel daca s-ar fi intamplat intr-un cartier mai marginas (eram in centru, ce naiba?), si la o ora mai..."dubioasa". Culmea e ca am circulat la ore mult mai "dubioase" prin cartiere marginase... si dubioase, si n-am vazut picior de curva. As putea desigur sa am o vaga speranta ca si-au mutat domiciliul in centru din lipsa de clienti, dar adevarul e mult mai dureros... au capatat tupeu, pentru ca politia romana e o institutie de toata jena, si atat.


Mi-as poza curul, cu dedicatie pentru politia romana, dar ii rog pe aceasta cale sa-si puna creierasul la contributie si sa si-l imagineze... e osos si un pic mai alb ca restul corpului (si are urme de ruj de la mame de politisti pe el).