Bucuresti

Cine ma cunoaste cat-de-cat stie ca nu sunt in deplinatatea facultatilor mintale, asa ca urmatoarea afirmatie n-ar trebui sa surprinda pe nimeni: IMI PLACE BUCURESTIUL!!! Si de data asta, aceasta afirmatie nu este facuta sub influenta vreunei substante. Mie imi place orasul asta jegos, periculos, imputit etc. Ce nu imi place in schimb este ca vin toti provincialii in el, si incep sa se planga de cat de murdar e, cat de nesimtiti sunt oamenii etc. in comparatie cu orasele lor natale, care, daca te iei dupa ce spun ei, sunt rupte din Rai.
Dragii mei, daca aveti o parere asa proasta despre orasul MEU, atunci va invit sa luati drumul spre gara si spre orasele voastre natale. Ati avut motive bune sa veniti aici, asa ca in loc sa va cacati pe acest oras pe care l-ati ales in detrimentul oraselor voastre de provenienta, mai bine faceti un efort sa cunoasteti orasul, sa nu va mai rataciti in pasajul de la Universitate si sa nu va mai speriati de fiecare data cand vedeti un grup mai mare de 2 oameni la o ora la care nu mai e nimeni pe strada.
Nu sustin in niciun caz ca intentionez sa raman aici permanent, dar atata timp cat traiesc in orasul asta, prefer sa ii vad partile bune si sa ii accept partile rele care exista in orice mare metropola. Si cand (si daca) reusesc vreodata sa ma mut din Bucuresti (implicit din tara), eu nu ma voi caca pe orasul in care acum 15 ani jucam fotbal, in care ma plimbam prin parc si de care se leaga majoritatea amintirilor mele frumoase.

Sa fie clar odata si pentru totdeauna, eu nu sunt patriot, sunt Bucurestiot (cuvant inventat acum, daca nu va place tineti-va parerile pentru voi)