luni, 4 iunie 2007

8 kilometri de prostie


Norocul e o chestie care vine cu portia: daca toata viata ai avut ghinion ai sanse sa castigi la loto, dar majoritatea oamenilor au portia periodica de noroc. Eu mi-am luat portia joi, cand la 23:00 m-am intalnit cu un fost coleg care m-a dus cu masina pana acasa, ca dracu mai prindea autobuz la ora aia. Trebuia sa-mi dau seama ca n-o sa am norocul de a gasi autobuz si duminica, la 23:30. Iata jurnalul drumului pana acasa:

-23:15- piata muncii *ceva ma face sa cred ca voi mai prinde un autobuz... e duminica si eu sunt prost, Dumnezeu face bancuri pe seama mea*

-23:30- piata muncii *ma conving definitiv ca nu mai gasesc niciun autobuz dupa ce unul a disparut in mod misterios exact inainte sa dea coltul spre statia in care ma aflam, Dumnezeu imi da un sut in cur si eu pornesc pe jos*

-23:45- bulevardul Decebal *inevitabilul se produce, trebuie sa ma pis si bulevardul e exact atat de aglomerat cat sa n-am unde. Cand gasesc in sfarsit un copac liber, privesc un Ferrari F50 in care un tip isi plimba gagica supermodel... eu mai am de mers... pe jos, Dumnezeu imi da un sut in coaie*

-00:00- piata unirii *intalnire cu fost coleg de clasa, discutii despre alcool, violenta si femei. Am tigari si am chef de alcool, daca aveam alcool aveam chef de altceva, Dumnezeu imi da o flegma intre ochi*

-00:20- piata unirii *aleg la intamplare intre 2 drumuri spre casa, Dumnezeu imi arunca un os, nu m-am intalnit cu cocalari*

-00:45-hotel Marriot *telefonul periodic de acasa, mi se face morala si Dumnezeu da din cap dezaprobator*

-01:00- la o tigara distanta de casa *ultima tigara pe ziua de azi, Dumnezeu doarme*

-01:10- acasa *ajung acasa mort de sete, la prima vedere nu exista nimic de baut in casa, Dumnezeu se trezeste ca sa-mi mai dea o palma... pana la urma am baut ceai cu lamaie si fara zahar (aveam zahar dar mi-era lene sa imi pun)*

In total aproximativ 8 kilometri (am verificat pe harta, eu continui sa masor distanta in statii de autobuz), dar a parut mult mai mult de atat. Colac peste pupaza, cand public postul asta imi apare cu erori... mi-a fost prea lene sa-l rescriu aseara, de-aia apare abia acum.


Si cand ma gandesc ca totul ar fi putut fi evitat daca nu mi-ar fi placut atat de mult filmele englezesti si berea...

2 comentarii:

  1. nu e atat de mult de mers. si de ce dai vina pe Dumnezeu? (nu baga in seama intrebarea, suna prea adventist)

    RăspundețiȘtergere
  2. de la piata muncii pana in rahova e destul de mult, si n-aveam niciun chef aseara. Si nu dau vina pe Dumnezeu, descriu reactia lui la drumul meu (bag in seama intrebarea, pentru ca mi-e adresata)

    RăspundețiȘtergere