Ficatul da-l naibii, de cativa ani ma tot chinui sa-l distrug, ocazie cu care as afla si eu unde e (e in locul pe care daca l-ai atinge cu degetul as incepe sa urlu, asta daca m-ar durea). Neuronii sunt destui, sunt rezistenti, si ce nu-i omoara ii face mai puternici.
Dar bietele borduri, daca eu voi continua sa beau, nu vor mai fi puse in veci. Deoarece daca beau si ma imbat ca porcul, dupa care ma trezesc a doua zi in simfonie de picamar, speranta de viata a celui ce manuieste acel picamar scade considerabil. Implicit dispare si orice sansa ca acel om sa mai puna vreo bordura, e cam greu cand esti mort.
Stiu ca s-a mai discutat despre borduri, si niciodata de bine (adevarul e ca ar trebui schimbate, dar nu toate odata), dar asta e punctul MEU de vedere. Asta ma doare PE MINE cel mai rau, si asta e blogul MEU, unde numai asta conteaza. Sunt un cacat egoist si recunosc asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu