Vreau sa incep propozitiile cu "deci", mai rau, incep chiar si titlul cu "deci", desi nu voi trage absolut nici o concluzie. Am ramas cu sechele dupa ce 12 ani de zile toti profii m-au futut la cap sa nu incep cu "deci", cand era clar ca eu nu stiam pe ce lume sunt, daramite sa stiu ce lectie avusesem de invatat. Si totusi, 12 ani m-am cacat pe mine cu "deci"-ul si totusi am ajuns la facultate, unde nu ii mai pasa nimeni daca incep cu "deci" propozitiile. Adica le pasa, dar le pasa pentru ca n-ar trebui sa vorbesc in romana, nu pentru ca nu le place exprimarea mea. Cine stie, poate o fi un cuvant magic, poate daca nu incepeam fiecare propozitie cu "deci" nu terminam liceul. Probabil cuvantul "deci" trezeste in profesori amintirea unui rau primordial, si se pisa pe ei de frica si imi dau nota de trecere. Dar adevarul e altul: "deci" este parola care iti asigura accesul la cunostintele ingropate adanc inauntrul tau. Propozitia de dupa "deci" vine de la sine, tu nu mai trebuie sa depui niciun efort. Cel mai bun exemplu e postul asta, eu n-aveam nici cea mai vaga idee despre ce sa scriu, voiam doar sa-mi dezmortesc degetele, dar am inceput cu "deci", si s-a scris singur.
Deci... cuvantul asta si-a pierdut de mult intelesul
unde nu ii pasa nimanui...In rest,e ok!
RăspundețiȘtergere